Scurt istoric

Biserica este ridicată lângă o fostă biserică mai veche din lemn pe temelie de piatră. Actuala biserică este construită pe temelie de piatră, cu subsol, cu zid gros din caramidă, in formă de cruce, cu turlă mare pe naos asemanatoare bisericilor rusești.

Subsolul acestei biserici ne certifică originea transilvăneană a țuțuienilor unde bisericile erau prevăzute cu subsol ceea ce în zonă nu se obișnuia.

Pictura este realizată în ulei, în stilul renașterii cu influență slavo-bizantină. Pictorul nu a semnat lucrarea, ceea ce face ca astăzi să se poarte unele discuții că ar fi facută de un ucenic al marelui pictor Grigorescu pe nume Nicolae Lefteriu. După anul 2000 biserica îmbracă haină nouă, atâat în exterior cât și în interior: s-a consolidat fundația, s-au înălțat zidurile si turla, s-au înlocuit ușile și ferestrele, s-a montat instalație termică, perții s-au facut în praf de piatră, acoperișului i-am dat formă ștefaniană cu navă mica pe Sf. Altar si navă mare pe pronaos iar la intrare în biserică s-a construit un pridvor. În interior s-a restaurat pictura și s-a terminat de pictat parte de deasupra cafasului, s-a schimbat mobilierul în toata biserica. De asemenea am restaurat clopotnița și am pictat-o din nou.

Zona orașului unde este situata biserica se numește Țuțuieni. Țuțuieniul este situat in partea de V între râul Neamț (Ozana) și coama Culmei Pleșu unde străjuie Cetatea Neamțului. Aici au găsit loc prielnic păstorii români din Transilvania pentru iernatul oilor, țuțuienii fiind oieri, cu portul lor specific, de prin părțile Bârsei, Năsăudului si Săliștea Sibiului care la sfarșitul secolului al XVIII-lea au fugit din fața Uniației și a asupririlor care veneu din partea Curții Imperiale de la Viena și s-au stabilit aici și și-au ridicat locaș de închinare împreună cu populația autohtonă.

Biserica poartă numele Sf. Ierarh Nicolae, într-o amintire a paraclisului Sf. Ierarh Nicolae din Cetatea Neamțului.